Late night lamentations pre-text

Cum poti fi fericit? Totul in jurul tau se naruie, ca un templu vechi care abia se mai tine pe coloane, ca un castel din nisip luat de apa si batut de vant. Incerci sa fii prieten cu toti si toate, sa fii bun, carismatic, respectuos... Asculta sfaturile batranilor...si uneori functioneaza, oferindu-ti un boost de energie, forta vitala, cand simti ca ai puterea de a controla totul din jurul tau. Totul. Si te sperii. Vrei sa revii la normal, puterea asta e daunatoare, ca o sabie cu doua taisuri, dar cum poti defini normalul? Normalul anormal e, si viceversa, poate vrei doar sa scapi, si incerci asta, in tot acest  timp incercand sa fii acolo, dar ceva te opreste, e o senzatie ce iti ofera neputinta. Nu tu controlezi asta, e ciudat. Oamenii sunt ciudati...si te simti neputincios, demoralizat, vrei a face multe, dar nu ajungi sa faci nimic pana la sfarsit, pentru ca te schimbi, repede... si nu vrei...dar se intampla. E in regula cand stii ca a doua zi o sa fie mai bine, dar e des. Destul de des incat sa te roada pe dinauntru si sa te faca cu fiecare zi ce trece a te simti cu o picatura mai nefolosotor, comun...bun de nimic si de nimeni, cand stii clar ca nu este asa. Stii, si nu te indoiesti de tine insuti.
Dar cum te poti schimba definitiv? Este vreo cale sa scapi de umbra singuratatii, fricii de a nu te integra, frica fara baze logice?
Doar viitorul ti-o zice.